Spaţiu

Ceva inexplicabil se întâmplă chiar în inima Căii Lactee, ceea ce ar putea indica descoperirea unei noi forme de materie întunecată. Cercetătorii de la King's College London cred că răspunsul la aceste fenomene este chiar după colț.

În Zona Moleculară Centrală — o regiune cu o lățime cuprinsă între 650 și 1.000 de ani-lumină — au fost detectate două mistere: ionizarea rapidă a hidrogenului molecular și o misterioasă emisie de raze X cu o energie de 511 keV. Explicațiile convenționale care implică supernovele, razele cosmice și activitatea găurilor negre nu reușesc să se susțină — „cifrele nu se adună”.

Oamenii de știință au emis ipoteza că particulele de materie întunecată, de lumină, își anihilează antiparticulele din centrul galaxiei, producând electroni și pozitroni. Aceste particule pierd energie în gazul dens, provocând o ionizare anormală.

Modelarea a arătat că acest proces explică perfect atât explozia de ionizare, cât și emisia de raze X observată. Mai mult, distribuția energiei este remarcabil de uniformă, lucru pe care nici o gaură neagră, nici o supernovă nu îl pot explica.

Dacă ipoteza se confirmă, va fi una dintre cele mai mari descoperiri în cosmologie: pentru prima dată, va fi posibil să se observe urme de materie întunecată nu în laboratoare, ci în însăși structura galaxiei.

Oamenii de știință au descoperit posibile semne ale existenței vieții pe exoplaneta K2-18b, situată la 124 de ani-lumină de Pământ.

Conform iXBT , citând AP News, cercetătorii de la Universitatea din Cambridge, folosind date de la Telescopul Spațial James Webb, au identificat compuși chimici din atmosfera planetei care sunt produși exclusiv de organismele vii de pe Pământ.

Detectarea biosemnăturilor

Sulfura de dimetil (DMS) și disulfura de dimetil (DMDS) - compuși produși pe Pământ de microorganisme marine precum fitoplanctonul - au fost detectați în atmosfera planetei K2-18b. Această descoperire a fost posibilă datorită observațiilor spectroscopice efectuate de Telescopul Spațial James Webb, care analizează compoziția atmosferică a exoplanetelor pe măsură ce acestea tranzitează stelele lor. Metanul și dioxidul de carbon au fost detectate anterior pe această planetă în 2023, indicând în continuare posibile procese biologice

Optimism prudent

Deși prezența DMS și DMDS este un indicator puternic al posibilei vieți, oamenii de știință subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare. Este posibil ca acești compuși să se formeze prin procese abiotice necunoscute. Cu toate acestea, detectarea unor astfel de compuși în atmosfera unei exoplanete este considerată cea mai convingătoare dovadă de până acum a posibilei vieți în afara sistemului solar

K2-18b - o lume potențial locuibilă

Exoplaneta K2-18b aparține clasei așa-numitelor lumi „hyceene” - planete cu oceane de apă și atmosfere de hidrogen. Are o masă de 8,6 ori mai mare decât Pământul și un diametru de aproape 2,6 ori mai mare. Planeta orbitează o stea pitică roșie din constelația Leu și se află în zona locuibilă, unde ar putea exista apă lichidă

Oamenii de știință de la Universitatea din Warwick au prezis o viitoare răsturnare cosmică: o supernovă va apărea chiar în inima Galaxiei în miliarde de ani, luminând cerul mai puternic decât Luna plină , conform unui studiu publicat în Nature Astronomy conform .

Acesta este primul caz confirmat al unui astfel de sistem în Calea Lactee.

Descoperirea se referă la un sistem stelar binar unic, format din două pitice albe. Aceste corpuri cerești orbitează unul în jurul celuilalt la o distanță incredibil de mică - doar 1/60 din distanța dintre Pământ și Soare - și parcurg o orbită completă la fiecare 14 ore. În timp, apropierea lor se va accelera, iar în stadiile lor finale, stelele se vor roti cu o perioadă de doar 30-40 de secunde.

În 23 de miliarde de ani, acestea se vor contopi, rezultând o puternică explozie de tip Ia - un eveniment cosmic rar și extrem de strălucitor. O astfel de erupție este considerată un punct de referință pentru stabilitatea luminozității și este folosită de astronomi ca „far cosmic” pentru măsurarea distanțelor în adâncurile universului.

Masa combinată a stelelor este de 1,56 ori mai mare decât cea a Soarelui, ceea ce le face un laborator ideal pentru observarea și studierea mecanismelor supernovelor. „Aceasta este o descoperire incredibil de valoroasă. Ne oferă o oportunitate unică de a înțelege cum evoluează stelele înainte de o explozie majoră”, a declarat conducătorul studiului, James Munday.

În ciuda amplorii exploziei iminente, aceasta nu reprezintă niciun pericol pentru Pământ. Sistemul se află la 150 de ani-lumină distanță, iar cataclismul în sine va avea loc miliarde de ani mai târziu, când planeta noastră va fi probabil deja dispărut sub atacul Soarelui în expansiune, acum o gigantă roșie.

Laguna secată Lagoa Perdida din deșertul Atacama din Chile a devenit în centrul atenției oamenilor de știință, relatează Pravda.ru.

Acest peisaj asemănător cu cel marțian conține zăcăminte antice de sare care păstrează urme de compuși organici și microorganisme care au existat în condiții extreme.

Atacama este considerată unul dintre cele mai aride locuri de pe Pământ, fiind ideală pentru studierea potențialei vieți pe Marte. Oamenii de știință cred că laguna a secat acum aproximativ 9.000 de ani, lăsând în urmă condiții unice pentru conservarea rămășițelor biologice.

Cercetătorii au descoperit compuși organici care ar putea fi de origine biologică. Aceste structuri demonstrează o capacitate de adaptare la radiațiile extreme, la frig și la condițiile de secetă tipice planetei Marte.

Aceste descoperiri sunt cruciale pentru NASA și alte agenții spațiale care se pregătesc să caute semne de viață pe Planeta Roșie. Atacama servește drept teren ideal de testare pentru echipamente și metode pentru misiuni viitoare.

Oamenii de știință intenționează să continue explorarea regiunii pentru a aduna mai multe date despre mecanismele de adaptare a vieții. Rezultatele vor ajuta la dezvoltarea de tehnologii pentru studierea nu doar a planetei Marte, ci și a altor planete.

Astronomii de la Universitatea din Arizona au descoperit trei galaxii pitice ultra-slab-luminoase, relatează .

Aceste obiecte antice, care conțin exclusiv stele vechi, susțin ipoteza că formarea stelelor în ele a încetat în Universul timpuriu.

Galaxiile fantomă au fost descoperite prin analiza manuală a datelor DESI Legacy Survey efectuate în timpul pandemiei. „A fost ca o lovitură de fulger”, a declarat David Sand, conducătorul studiului. Telescopul Gemini South, echipat cu spectrograful multi-obiect GMOS, a fost utilizat pentru studiul detaliat.

Studiile au arătat că aceste galaxii sunt complet lipsite de gazul necesar formării stelelor. Oamenii de știință atribuie acest lucru epocii de reionizare, când radiațiile ultraviolete ar fi putut evapora gazul din galaxiile pitice, sau ejecției de gaze din exploziile de supernove.

Descoperirea ne ajută să înțelegem mai bine procesele care au avut loc în timpul erei reionizării și oferă o oportunitate unică de a studia evoluția Universului. O echipă de oameni de știință lucrează deja la antrenarea rețelelor neuronale pentru a accelera căutarea unor astfel de obiecte.

Un articol publicat pe Interfax relatează despre survolul record al sondei interplanetare americane Parker Solar, care, în timpul misiunii sale, s-a apropiat de Soare la o distanță de doar 6,1 milioane de kilometri. Acest survol a marcat cea mai apropiată apropiere a unei nave spațiale de suprafața solară din istorie.

Sonda se deplasa cu o viteză de 692 km/h și se afla de zece ori mai aproape de Soare decât orbita lui Mercur, cea mai apropiată planetă de stea.

Sonda, lansată de NASA în 2018, zbura autonom și nu avea comunicare cu Pământul în momentul apropierii sale. Abia câteva ore mai târziu, la miezul nopții de vineri, a trimis un semnal către centrul de control al misiunii, confirmând că se afla în stare bună. Misiunea NASA își propune să studieze furtunile solare și impactul acestora asupra Pământului, precum și să înțeleagă procesele care au loc în corona solară.

În plus, sonda Parker Solar a fost prima navă spațială care a penetrat coroana solară în 2021, permițându-i să colecteze probe de particule și să măsoare câmpurile magnetice. Aceste date sunt esențiale pentru prezicerea furtunilor geomagnetice care ar putea afecta sateliții orbitali și sistemele de comunicații de pe Pământ.

Parker este echipat cu un scut protector care îi permite să reziste activității solare extreme, inclusiv temperaturilor de până la 1371°C. Costul misiunii este estimat la 1,5 miliarde de dolari, iar rezultatele sale promit contribuții semnificative la înțelegerea proceselor solare și a impactului acestora asupra Pământului.

Roscosmos intenționează să lanseze turismul spațial către Stația Spațială Internațională (ISS) în a doua jumătate a anului 2025. Site-ul web al Glavkosmos, o filială a corporației de stat, oferă acum un tur care include un zbor de trei ore către ISS și o ședere de zece zile la stație.

Nava spațială Soiuz MS va fi lansată de pe cosmodromul Baikonur, Kazahstan, în al treilea sau al patrulea trimestru al anului 2025. La bord se vor afla doi turiști și un cosmonaut profesionist. Înainte de zbor, participanții trebuie să fie supuși unui examen medical și zece luni de antrenament în Orașul Stelelor, dintre care patru până la cinci vor fi dedicate antrenamentului intensiv.

Programul turului va include experimente personale și științifice, precum și crearea de echipamente și costume spațiale personalizate. Nu sunt necesare abilități speciale, iar dacă este necesar, va fi asigurat un traducător. După întoarcerea de pe orbită, turiștii vor participa la un program de reabilitare de o săptămână.

Prețul călătoriei spațiale nu a fost încă dezvăluit. Cu toate acestea, pentru comparație, în 2022, trei oameni de afaceri din SUA, Canada și Israel au plătit fiecare câte 55 de milioane de dolari pentru un zbor către ISS cu SpaceX, în timp ce cu un an mai devreme, costul unui zbor cu o navă Soiuz rusească era de aproximativ 50 de milioane de dolari.