Capcanele gândirii ne împiedică să gândim rațional, iar o decizie irațională este rareori cea mai bună.
Singurul lucru care ne împiedică să ne atingem întregul potențial sunt propriile noastre gânduri. Suntem propriii noștri cei mai mari dușmani.
Procesul de creștere personală este adesea imaginat ca o urcare lejeră pe o scară, pas cu pas. În realitate, constă în salturi și salturi, mai degrabă ca săriturile între etaje pe o trambulină. În viață, astfel de salturi apar datorită schimbărilor în modul nostru de gândire: privim înapoi și evaluăm imaginea de ansamblu, schimbându-ne atitudinea față de ceva. Astfel de momente se întâmplă rar; sunt dispersate în timp.
Pentru a face față avalanșei de informații și stimuli externi care ne asaltează creierul, începem inconștient să gândim în moduri formulate și să folosim metode euristice, intuitive de rezolvare a problemelor.
Scriitorul Ash Reed a comparat euristica cu o pistă de biciclete pentru minte, permițându-i acesteia să funcționeze fără a fi nevoie să manevreze între mașini și să riște să fie lovită. Din păcate, majoritatea deciziilor pe care credem că le luăm cu deplină deliberare sunt de fapt luate inconștient.
O problemă majoră este că gândim conform unor modele euristice atunci când ne confruntăm cu alegeri importante. De fapt, în această situație, este necesară o reflecție profundă.
Cele mai dăunătoare tipare euristice sunt prejudecățile cognitive care ne împiedică să vedem calea spre schimbare. Acestea ne alterează percepția asupra realității și ne împing să urcăm pe o scară lungă atunci când avem nevoie de o rampă de lansare. Vă oferim o listă cu cinci prejudecăți cognitive care ucid determinarea. Depășirea lor este primul pas către schimbare.
Ce prejudecăți cognitive interferează cu luarea deciziilor?
1. Prejudecată de confirmare
Numai într-o lume ideală toate gândurile noastre ar fi raționale, logice și imparțiale. În realitate, majoritatea dintre noi credem ceea ce vrem să credem.
Ai putea numi-o încăpățânare, dar psihologii au un alt termen pentru acest fenomen: „prejudecată de confirmare”. Este tendința de a căuta și interpreta informații într-un mod care confirmă o idee pe care o ai deja.
Să dăm un exemplu. În anii 1960, Dr. Peter Wason a realizat un experiment în care subiecților li s-au arătat trei numere și li s-a cerut să ghicească o regulă, cunoscută experimentatorului, care explica secvența. Numerele erau 2, 4, 6, așa că subiecții sugerau adesea regula „fiecare număr succesiv crește cu doi”. Pentru a confirma regula, aceștia au oferit propriile secvențe de numere, de exemplu, 6, 8, 10 sau 31, 33, 35. Sună corect?
Nu chiar. Doar unul din cinci subiecți a ghicit regula reală: trei numere în ordine crescătoare. De obicei, studenții lui Wason veneau cu o idee falsă (adăugau câte două de fiecare dată) și apoi căutau exclusiv în acea direcție pentru a găsi dovezi care să-și susțină presupunerea.
În ciuda aparentei sale simplități, experimentul lui Wason dezvăluie multe despre natura umană: tindem să căutăm informații care ne confirmă convingerile, nu informații care le contrazic.
Prejudecata de confirmare este inerentă tuturor, inclusiv medicilor, politicienilor, profesioniștilor din domeniul creației și antreprenorilor, chiar și atunci când costul erorii este deosebit de mare. În loc să ne întrebăm ce facem și de ce (cea mai importantă întrebare), adesea cădem în această prejudecată și ne bazăm prea mult pe judecata noastră inițială.
2. Efect de ancorare
Prima decizie nu este întotdeauna cea mai bună, dar mintea noastră se agață de informația inițială, care ne cuprinde la propriu.
Efectul de ancorare este tendința de a supraestima considerabil primele impresii (informațiile ancoră) atunci când se iau decizii. Acest lucru este evident mai ales atunci când se evaluează valorile numerice: judecățile tind să favorizeze estimarea inițială. Simplu spus, gândim întotdeauna relativ, mai degrabă decât obiectiv.
Cercetările arată că ancorarea poate explica totul, de la motivul pentru care nu primești mărirea de salariu dorită (dacă inițial ceri mai mult, suma finală va fi mai mare și invers) până la motivul pentru care crezi stereotipuri despre oamenii pe care îi întâlnești pentru prima dată.
Un studiu realizat de psihologii Mussweiler și Strack este revelator, demonstrând că efectul de ancorare funcționează chiar și în cazul unor cifre inițial neverosimile. Participanții la experimentul lor, împărțiți în două grupuri, au fost întrebați câți ani avea Mahatma Gandhi când a murit. Fiecare grup a primit inițial o întrebare suplimentară, în calitate de ancoră. Primul grup a întrebat: „A murit înainte sau după vârsta de nouă ani?”, iar al doilea grup a întrebat: „S-a întâmplat înainte sau după ce a împlinit 140 de ani?”. Drept urmare, primul grup a presupus că Gandhi a murit la vârsta de 50 de ani, în timp ce al doilea a presupus că a murit la vârsta de 67 de ani (de fapt, a murit la vârsta de 87 de ani).
Întrebarea principală cu numărul 9 a obligat primul grup să numească un număr semnificativ mai mic decât al doilea grup, care a început cu un număr umflat în mod deliberat.
Este crucial să înțelegem importanța informațiilor inițiale (indiferent dacă sunt credibile sau nu) înainte de a lua o decizie finală. La urma urmei, primele informații pe care le aflăm despre ceva vor influența modul în care îl vom privi în viitor.
3. Efectul de tren
Alegerea majorității ne influențează direct gândirea, chiar și atunci când aceasta intră în conflict cu convingerile noastre personale. Acest efect este cunoscut sub numele de instinct de turmă. Probabil ați auzit zicale precum „Nu-ți aduce propriile reguli la mănăstirea altuia” sau „Când ești la Roma, fă ca romanii” - acesta este exact efectul de „bandwagon”.
Această prejudecată ne poate împinge să luăm decizii mai puțin ideale (de exemplu, să mergem să vedem un film prost, dar popular, sau să mâncăm la un local dubios). Și, în cel mai rău caz, duce la gândire de grup.
Gândirea de grup este un fenomen care apare în cadrul unui grup de oameni, în care conformismul sau dorința de armonie socială duce la suprimarea tuturor opiniilor alternative.
Drept urmare, grupul se izolează de influența externă. Dintr-o dată, dezacordul devine periculos și începem să ne cenzurăm singuri. În cele din urmă, ne pierdem unicitatea și independența de gândire.
4. Prejudecată de supraviețuire
Deseori cădem într-o altă extremă: ne concentrăm exclusiv pe poveștile oamenilor care au atins succesul. Suntem inspirați de succesele lui Michael Jordan, nu de Kveim Brown sau Jonathan Bender. Îl preamărim pe Steve Jobs și uităm de Gary Kildall.
Problema cu acest efect este că ne concentrăm pe 0,0001% dintre oamenii de succes, mai degrabă decât pe majoritate. Acest lucru duce la o evaluare unilaterală a situației.
De exemplu, am putea crede că a fi antreprenor este ușor, deoarece doar oamenii de succes publică cărți despre afacerile lor. Dar nu știm nimic despre cei care au eșuat. Poate de aceea tot felul de guru și experți online care promit să dezvăluie „singura cale către succes” au devenit atât de populari. Este important să ne amintim că o cale care a funcționat odată nu ne va duce neapărat la același rezultat.
5. Aversiunea față de pierderi
Odată ce am făcut o alegere și suntem pe drumul cel bun, intră în joc și alte prejudecăți cognitive. Poate cea mai gravă dintre acestea este aversiunea față de pierderi sau efectul de dotare.
Aversiunea față de pierderi a fost popularizată de psihologii Daniel Kahneman și Amos Tversky, care au descoperit că preferăm să evităm chiar și o pierdere mică, decât să ne concentrăm pe câștigurile pe care le-am putea obține.
Teama unei pierderi mici îi poate descuraja pe oameni să joace un joc, chiar și atunci când este posibil un câștig uriaș. Kahneman și Tversky au realizat un experiment cu o cană foarte obișnuită. Persoanele care nu aveau una erau dispuse să plătească aproximativ 3,30 dolari pentru ea, în timp ce cei care aveau una erau dispuși să se despartă de ea pentru doar 7 dolari.
Gândește-te cum te-ar putea afecta acest efect dacă ești un antreprenor în devenire. Ți-e teamă să gândești în afara tiparelor de teamă să nu pierzi ceva? Depășește frica potențialele câștiguri?
Cum să eviți prejudecățile cognitive
Toate distorsiunile cognitive au un lucru în comun: apar din lipsa de dorință de a face un pas înapoi și de a privi imaginea de ansamblu.
Preferăm să lucrăm cu ceea ce ne este familiar și nu vrem să căutăm defecte în planurile noastre. Gândirea pozitivă are avantajele ei. Dar dacă iei decizii importante orbește, este puțin probabil să faci cea mai bună alegere posibilă.
Înainte de a lua o decizie importantă, asigură-te că nu cazi victimă prejudecăților cognitive. Pentru a face acest lucru, fă un pas înapoi și întreabă-te:
- De ce crezi că este necesar să faci asta?
- Există contraargumente la opinia ta? Sunt acestea valide?
- Cine îți influențează convingerile?
- Urmărești opiniile altor oameni pentru că chiar crezi în ei?
- Ce vei pierde dacă iei această decizie? Și ce vei câștiga?
- Există literalmente sute de prejudecăți cognitive diferite, iar fără ele, creierul nostru pur și simplu nu ar putea funcționa. Dar fără a analiza de ce gândești așa cum gândești, este ușor să cazi în gândirea stereotipă și să pierzi capacitatea de a gândi independent.
Dezvoltarea personală nu este niciodată ușoară. Este o muncă grea care necesită dedicare. Nu lăsa viitorul tău să sufere doar pentru că este mai ușor să nu gândești.
