muzeu

Conducerea superioară a posturilor de televiziune și radio Rai a relatat despre un jaf îndrăzneț de la muzeul privat al Fundației Magnani-Rocca din provincia italiană Parma, în timpul căruia au fost furate picturi ale unor mari maeștri.

Incidentul a avut loc în noaptea de 23 martie în regiunea Emilia-Romagna. Hoții au vizat camera de pictură franceză de la ultimul etaj al clădirii și au reușit să fure lucrări de Pierre-Auguste Renoir, Paul Cézanne și Henri Matisse.

Detalii despre raidul fulgerător

Potrivit ziarului Corriere della Sera, operațiunea criminală a fost planificată cu o precizie meticuloasă. Un grup de indivizi mascați a spart ușa de la intrare și a petrecut timp record în interiorul muzeului. Experții notează că jaful a durat mai puțin de trei minute. Hoții se așteptau probabil la o pradă mai mare, dar un sistem de alarmă i-a declanșat, forțându-i să fugă de la locul faptei.

Lista capodoperelor pierdute

În ciuda reacției prompte a agenților de securitate, muzeul a pierdut trei opere emblematice, în valoare totală de milioane de euro. Următoarele au dispărut din colecție:

• „Pește” de Pierre-Auguste Renoir (1917);
• „Natură statică cu cireșe” de Paul Cézanne (1890);
• „Odalisca pe o terasă” de Henri Matisse (1922).

Criza de securitate în muzeele europene

Furtul actual din Italia se adaugă statisticilor alarmante privind creșterea numărului de atacuri asupra siturilor culturale europene. Pe 19 octombrie 2025, Muzeul Luvru din Paris a fost supus unui jaf fără precedent. Infractorii au furat bijuterii împodobite cu mii de pietre prețioase, în valoare de 88 de milioane de euro. Incidentul a dus la schimbări de personal de profil înalt: directoarea Muzeului Luvru, Laurence De Cars, a demisionat, iar funcția sa a fost preluată de Christophe Léribault, fost director al Palatului Versailles.

Un nou Muzeu de Stat al Memoriei Victimelor Genocidului Poporului Sovietic va fi înființat la Moscova pe locul fostului Muzeu de Istorie al Gulagului, care a fost închis. Despre aceasta a relatat Interfax, citând primăria Moscovei și surse familiarizate cu decizia. Potrivit uneia dintre sursele agenției, „informația este corectă. A fost anunțată personalului”, confirmând decizia finală de a înființa noua instituție pe locul fostului muzeu.

Un nou muzeu va înlocui expoziția despre represiuni

Conform informațiilor postate pe site-ul muzeului, noua instituție se va numi Muzeul Memoriei și se va concentra pe o altă temă istorică. Anunțul oficial precizează: „Un Muzeu al Memoriei se va deschide la Moscova. Acesta va fi dedicat memoriei victimelor genocidului poporului sovietic. Expoziția va acoperi toate etapele crimelor de război naziste din timpul Marelui Război Patriotic.” Astfel, expoziția anterioară, dedicată represiunilor din perioada sovietică și sistemului Gulag, va fi complet înlocuită cu conținut nou. Potrivit autorităților orașului, deschiderea noului muzeu este programată pentru 2026. Natalia Kalașnikova, care anterior a condus Muzeul Cetății Smolensk, a fost numită directoare a instituției. Se pare că aceasta este decorată cu medaliile „Pentru contribuția la consolidarea apărării Federației Ruse” și „Participant la o operațiune militară specială”.

Închiderea Muzeului Gulagului și demiterea directorului său

Muzeul de Istorie al Gulagului și-a închis porțile pe 13 noiembrie 2024. La acea vreme, conducerea a invocat încălcările normelor de siguranță la incendiu drept motiv pentru închidere, iar instituția a rămas închisă de atunci. Această decizie a devenit baza formală pentru schimbările ulterioare. Directorul muzeului, Roman Romanov, care deținea funcția din 2012, a fost demis în ianuarie 2025. O sursă din Meduza, familiarizată cu situația, a susținut că motivul a fost refuzul său de a modifica o expoziție pregătită cu participarea personalului muzeului. Potrivit curatorilor, expoziția avea scopul de a acoperi, printre altele, perioada represiunii din URSS.

Transformarea completă a spațiului muzeal

Istoricul de artă Ksenia Korabelnikova a fost prima care a anunțat redenumirea și crearea unui nou muzeu. Această informație a fost ulterior confirmată oficial. Decizia semnifică nu doar o schimbare de nume, ci o transformare conceptuală completă a spațiului muzeal și a obiectivului său istoric. Astfel, în locul instituției dedicate memoriei victimelor represiunii sovietice, va fi înființat un nou muzeu de stat, care va spune povestea crimelor naziste și a victimelor genocidului poporului sovietic. Deschiderea noii instituții este așteptată în următorii ani.

Potrivit publicației El Pais, o femeie obișnuită din sud-estul României folosea o piatră găsită într-un pârâu pe post de opritor de ușă timp de decenii. Dar această „piatră” s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari bucăți individuale de chihlimbar din lume.

Cum a fost ascunsă comoara la vedere

Conform publicației, femeia a găsit piatra de 3,5 kilograme într-un alb de pârâu și a luat-o acasă. Chihlimbarul, cunoscut sub numele de rumanit, este extras în apropierea satului Koltsi și este renumit pentru nuanțele sale roșiatice bogate. Descoperirea a fost atât de banală încât nici măcar hoții de bijuterii nu au observat-o.

După moartea proprietarului, în 1991, o rudă a bănuit adevărata valoare a obiectului. Acesta l-a vândut statului, după care a fost evaluat de specialiștii de la Muzeul Istoric din Cracovia. Aceștia au stabilit că chihlimbarul are o vechime cuprinsă între 38 și 70 de milioane de ani. Daniel Kostake a subliniat: „Descoperirea sa este de mare importanță atât pentru știință, cât și pentru muzee.”.

De ce este chihlimbarul atât de important pentru știință?

Rășina se fosilizează de-a lungul a milioane de ani și adesea păstrează insecte antice, păianjeni și urme ale activității lor. Articolul menționa că chihlimbarul se găsește cel mai frecvent în emisfera nordică, deși se găsește ocazional și în emisfera sudică. Un fragment de chihlimbar vechi de 112 milioane de ani a fost descoperit recent într-o carieră ecuadoriană, conservând insecte și chiar o bucată de pânză de păianjen.

În 2024, oamenii de știință germani și britanici au descoperit chihlimbar pentru prima dată în Antarctica de Vest. Acest material, vechi de 83-92 de milioane de ani, a confirmat existența unei păduri calde, preistorice în regiune. Cercetătorul Johann Klages a declarat: „Această descoperire ne permite să călătorim înapoi în timp în cel mai direct mod posibil.”.