Azerbaidjan

Observatorii DW analizează tensiunea crescândă din societatea armeană cauzată de pregătirea unei noi versiuni a Legii fundamentale pe fundalul ultimatumurilor de la Baku.

Înaintea alegerilor parlamentare programate pentru 7 iunie 2026, prim-ministrul Nikol Pashinyan s-a confruntat cu o dilemă gravă: fie țara îmbrățișează reforma și abandonează ideologia anterioară, fie Armenia se confruntă cu o reluare inevitabilă a războiului încă din septembrie anul acesta.

Sub dictarea unui vecin: „umbra” orașului Baku asupra legii fundamentale

Principalul obstacol a fost preambulul Constituției. Oficialii din Baku afirmă în mod explicit că modificările legislației armene sunt principala condiție pentru semnarea tratatului de pace parafat la Washington în vara anului 2025. Partea azeră cere excluderea oricăror referințe la Declarația de Independență din 1990, care se bazează pe rezoluția privind reunificarea RSS Armene și a Nagorno-Karabahului.

În ciuda încercărilor Erevanului de a prezenta reforma ca pe un proces suveran, faptele indică contrariul:

• Pregătire juridică: Ministrul Justiției, Srbuhi Galyan, a confirmat că „noua constituție este pe deplin pregătită din punct de vedere juridic, iar contextul politic este în curs de elaborare”.
• Cenzura trecutului: În versiunile divulgate, referințele la Declarația de Independență au fost eliminate din preambul, înlocuite cu un limbaj general despre o „patrie pașnică”.
• Declanșator extern: Analistul Boris Navasardyan observă că „subiectul amendamentului constituțional a căpătat o semnificație suplimentară, legată de realizarea securității și păcii cu Azerbaidjanul”, acesta fiind principalul stimulent pentru autorități.

O cotitură ideologică: adio visului Karabahului

Adresându-se parlamentului, Pașinian a anunțat efectiv o modificare a codului statului, cerând națiunii să abandoneze lupta pentru teritoriile pierdute. Prim-ministrul susține că aderarea la vechile idealuri face ca Armenia să fie vulnerabilă și dependentă de patronii externi.

„Resping agenda de restabilire a justiției istorice. Cred că trebuie să urmărim o realitate dreaptă... Pentru că, cu cât am urmărit mai mult justiția istorică, cu atât am întâlnit mai multe noi nedreptăți”, a declarat șeful guvernului.

Potrivit prim-ministrului, actuala Declarație de Independență este o „declarație de conflict” care duce inevitabil la război și face imposibilă existența unui stat independent fără „asistență externă”.

Frontul de opoziție: Acuzații de „șantaj de război”

Opoziția armeană a reacționat cu ostilitate față de inițiativă, considerând retorica prim-ministrului o presiune psihologică directă asupra alegătorilor. Oponenții reformei insistă că Pașinian a devenit un executor testamentar al lui Ilham Aliyev. Edmon Marukyan, liderul partidului Armenia Strălucitoare, care boicotează activitatea comisiei constituționale, afirmă fără menajamente că „autoritățile noastre, în esență ca executori ai ordinelor lui Aliyev, au continuat să le îndeplinească”.

Criticii subliniază că capitularea în fața cerințelor legale ale orașului Baku nu va opri Azerbaidjanul, ci va provoca doar noi ultimatumuri. În acest context, sociologii documentează o atitudine publică negativă față de reformă: chiar și susținătorii schimbării o văd ca pe o presiune externă umilitoare pe care „oamenii nu o pot aprecia”.

Cinematografele din Azerbaidjan au redus drastic numărul de proiecții în limba rusă, de la 70% la 30%.

scrie despre acest lucru , menționând că majoritatea filmelor sunt proiectate acum în limba turcă. Anterior, nouă din 13 proiecții erau în limba rusă, dar acum doar patru sunt.

Experți necunoscuți, citați de publicație, consideră această decizie firească. Aceștia spun că „majoritatea covârșitoare” a azerbaidjanilor nu vorbesc limba rusă și înțeleg cu ușurință limba turcă „ca o limbă apropiată”, ceea ce permite cinematografelor să atragă mai mulți spectatori.

Mai mult, limba rusă nu are statut oficial în republică, nici la nivel de stat, nici regional. Președintele Ilham Aliyev a subliniat încă din august 2024 că 160.000 de copii sunt învățați în limba rusă în 324 de școli și peste 800.000 de copii o studiază ca limbă străină.

Reducerea numărului de controale a avut loc pe fondul unei răciri semnificative a relațiilor dintre Baku și Moscova. În decembrie anul trecut, un avion al companiei Azerbaijan Airlines a fost doborât deasupra orașului Groznîi, soldat cu 38 de morți. Vladimir Putin a refuzat să recunoască vinovăția Rusiei, ceea ce a provocat o reacție dură din partea lui Aliyev, care a promis că va face apel la o instanță internațională.

Arestările a peste 10 cetățeni azeri la Ekaterinburg au amplificat și mai mult tensiunea. Doi dintre ei, frații Ziyaddin și Huseyn Safarov, au murit. Aliyev a acuzat forțele de ordine ruse de tortură și crimă, susținând că povestea despre „atacul de cord” este o minciună.

Ca răspuns, Baku a început să rețină ruși și a suspendat cooperarea cu Moscova pe mai multe fronturi. Propagandistul rus Vladimir Soloviov a amenințat Azerbaidjanul cu un „nou District Militar Central”, în timp ce Aliyev a declarat că țara se va „pregăti de război” și a numit prezența Azerbaidjanului în cadrul URSS o „ocupație”.

Rusia vorbește despre înăsprirea politicii sale față de Azerbaidjan, în lumina posibilei ridicări de către Baku a moratoriului asupra livrărilor de arme către Ucraina.

Poziția parlamentarilor a fost exprimată de deputatul Dumei de Stat, Andrei Gurulev, cunoscut pentru declarațiile sale deschise.

Într-o intervenție video, Gurulev a criticat decizia Bakului de a trimite Ucrainei echipamente electrice în valoare de 2 milioane de dolari sub formă de ajutor umanitar, argumentând că Moscova ar putea impune un embargou asupra mărfurilor azerbaidjaneze. „Dacă nu există mărfuri din Azerbaidjan pe rafturile Rusiei, nimic nu se va schimba pentru noi, dar pentru ei, lucrurile se vor schimba dramatic”, a remarcat el.

Deputatul a sugerat, de asemenea, posibilitatea de a pune presiune pe reprezentanții diasporei azerbe din Rusia: „Ciupiți-i pe băieții locali care fac afaceri” și a adăugat că conceptul unei „operațiuni militare speciale” ar putea fi extins „de-a lungul întregii frontiere a Federației Ruse”.

Aceste declarații au venit la scurt timp după ce surse azere au relatat că Baku ia în considerare ridicarea interdicției privind livrările de arme către Kiev, ca răspuns la atacurile rusești asupra instalațiilor SOCAR din regiunea Odesa. Decizia va fi luată, s-a clarificat, dacă Moscova își va continua „politica agresivă” împotriva intereselor Azerbaidjanului.

Tensiunile din relații au crescut și mai mult în urma remarcilor lui Ilham Aliyev din iulie: acesta a cerut Kievului să „nu accepte niciodată ocupația”, comparând invazia rusă cu conflictul din Nagorno-Karabah. Kremlinul nu a fost de acord cu această poziție, dar și-a exprimat speranța unei rezoluții.

Truth Social l-a citat pe președintele american Donald Trump declarând că, spre deosebire de liderii anteriori, este capabil să pună capăt conflictului armeano-azerbaijan de lungă durată.

Pe 8 august, el îi va găzdui la Casa Albă pe premierul armean Nikol Pashinyan și pe președintele azer Ilham Aliyev pentru posibila semnare a unui acord de pace.

Potrivit lui Trump, odată cu tratatul de pace, părțile vor semna și acorduri economice cu Statele Unite care vor „dezlănțui întregul potențial al Caucazului de Sud”. O parte cheie a planurilor este redeschiderea coridorului strategic de transport Zangezur, închis de la începutul anilor 1990, care ar putea fi numit TRIPP - Ruta Trump pentru Pace și Prosperitate Internațională.

Potrivit oficialilor americani, acordul va acorda SUA un contract de leasing pe termen lung pentru dezvoltarea unui coridor care să conecteze Azerbaidjanul cu enclava Nakhichivan, inclusiv o cale ferată, conducte de petrol și gaze și linii de comunicații. SUA nu vor finanța construcția coridorului în sine; se așteaptă ca proiectul să fie atribuit unor companii private.

După două războaie și cel mai recent conflict din 2020, Armenia și Azerbaidjanul au făcut pași spre apropiere: Armenia a recunoscut Karabahul ca parte a Azerbaidjanului, a fost de acord cu amendamente constituționale controversate și a făcut un apel comun pentru dizolvarea Grupului OSCE de la Minsk. Cu toate acestea, dezacordurile rămân. Baku cere ca încărcătura azeră să treacă fără contact cu grănicerii armeni, în timp ce Erevanul respinge ideea unui „coridor extrateritorial”, insistând asupra menținerii suveranității.

Demarcarea istorică a 13 kilometri de frontieră în 2024 a reprezentat un progres diplomatic, dar progresul pe alte secțiuni a stagnat. Opoziția armeană a numit măsurile guvernului drept „capitulare”, dar protestele au eșuat.

SUA propun un compromis: predarea gestionării coridorului către o terță parte, posibil o companie americană. Cu toate acestea, Rusia și Iranul sunt precaute în privința influenței americane în regiunea Syunik. Moscova acuză Washingtonul că încearcă să „devie procesul de reconciliere către propria agendă”, în timp ce Teheranul avertizează asupra riscurilor la adresa frontierei sale de nord.

După ce președintele azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a declarat la un forum media din Khankendi că „Ucraina nu poate accepta ocupația”, o explozie politică a zguduit Rusia.

Cuvintele sale au fost percepute ca un sprijin direct pentru cursul anti-rus, iar spectrul unui nou război a apărut în retorica corespondenților de război și a oficialilor ruși.

Membrul Consiliului pentru Drepturile Omului, Kirill Kabanov, a criticat dure: „Aliev i-a susținut deschis pe dușmanii noștri... E timpul să uităm basmele despre «prietenia eternă» - roșiile azerbaidjaneze s-au ofilit.” El a propus reconsiderarea legăturilor economice și a influenței diasporei: „Elitei azerbaidjaneze trebuie să i se refuze accesul la superprofiturile din Rusia.”.

Ministrul politicii interne din regiunea Kaluga, Oleg Kalugin, a intervenit și el: „Asistăm la o umilință publică... Tot ce are legătură cu acest stat leninist fictiv trebuie eradicat din țară.” Iar canalul Telegram „Rybar” a reamintit că Azerbaidjanul „calcă pe urmele Ucrainei” de mult timp.

Trecerea Azerbaidjanului la sistemul de coordonate WGS-84 a provocat, de asemenea, senzație, fiind numită „un semnal deschis de pregătire pentru război” pe canalul Telegram „Zapiski Veterana”. Corespondentul de război Alexey Jivov a adăugat: „Rusia trebuie să realizeze o schimbare de guvern în Armenia și să-și consolideze poziția în Georgia”.

Mulți au exprimat nevoia de a pune presiune asupra diasporei azerbe. Dmitri Seleznev a avertizat: „Dacă conflictul nu poate fi evitat, trebuie să ne pregătim acum. Aliyev știe efectul cuvintelor sale.” Iar Andrei Medvedev a clarificat: „Pentru ei, suntem un loc de hrănire, nu un aliat.”.

Au fost remarcate și paralele istorice. Iuri Podoliaka a amintit de războaiele din secolul al XIX-lea: „Doar forța a forțat dinastia azeră-persană din acea vreme să fugă. Forța era singura limbă pe care o înțelegeau.” Și acum, în opinia sa, istoria se repetă din nou.

Potrivit RBC , Elshan Ibragimov, șeful Autonomiei Culturale Naționale Azerbaidjanului din Regiunea Moscova, a fost deportat din Rusia după ce i-a fost retrasă cetățenia. Într-o înregistrare video de pe aeroportul Șeremetievo, el a confirmat că deportarea a fost o surpriză pentru el. El locuia în țară de peste 30 de ani.

Pretextul formal era o amenințare la adresa securității naționale. Surse din Mash au relatat anterior că Ibragimov a fost reținut pentru încălcarea regulamentului de ședere. Cu toate acestea, nici el, nici anturajul său nu au informații precise despre motivele unor astfel de măsuri dure.

Ibragimov a condus regiunea autonomă a Azerbaidjanului din 2018 și a făcut parte din consiliul consultativ al Camerei Publice a Regiunii Moscova. După ce i-a fost revocată cetățenia, orice mențiune despre statutul său a dispărut de pe site-ul oficial. Potrivit lui Tsargrad, el a aplicat anterior pentru premiul guvernatorului cu un proiect de strângere de ajutoare umanitare pentru participanții la SVO.

Deportarea are loc pe fondul tensiunilor diplomatice dintre Moscova și Baku. În iunie, peste 50 de cetățeni azeri au fost arestați la Ekaterinburg în legătură cu un grup de crimă organizată activ în anii 2000. Doi dintre cei arestați, frații Safarov, au murit. Baku susține că au fost „bătuți grav”, în timp ce Comitetul de Investigații Rus susține că au suferit de insuficiență cardiacă și că o anchetă este în curs de desfășurare.

Reacția Azerbaidjanului a fost rapidă: cetățeni ruși au fost reținuți la Baku sub acuzația de trafic de droguri și fraudă cibernetică. Doi jurnaliști de la Sputnik Azerbaidjan au fost, de asemenea, arestați, iar șeful diasporei locale azerbe din Ekaterinburg a fost eliberat ulterior.

În același timp, Kremlinul susține că Comitetul de Investigații al Rusiei și Procuratura Generală a Azerbaidjanului sunt în contact strâns. Cu toate acestea, în ciuda diplomației oficiale, acțiunile publice ale ambelor părți par a fi oglinda unor atacuri - asupra persoanelor, statutului și simbolurilor.