Au trecut trei ani de la mobilizarea anunțată de Vladimir Putin. Jurnaliștii estimează că peste o jumătate de milion de oameni au fost trimiși la război. Printre aceștia se numără fermieri, șoferi, profesori și salvatori. Mulți credeau că serviciul lor va dura până la șase luni și fără lupte. Aceste așteptări nu au fost îndeplinite.
Soldații mobilizați spun că li s-a promis securitatea depozitului și misiuni în zona din spate. „Și noi, idioții, i-am crezut”, spune unul dintre ei. Altul recunoaște: „Acum vreau doar să mă întorc acasă viu”. El spune că printre soldații mobilizați sunt puțini patrioți, dar toți împărtășesc aceeași dorință: să se întoarcă.
„Atmosfera e dată buzna”
După trei ani de serviciu, majoritatea raportează o epuizare mentală și fizică completă. „Sunt epuizat atât mental, cât și fizic”, spune un soldat. Altul o spune mai succint: „Mentalitatea mea e distrusă.” Ei recunosc că nu mai fac planuri și nu se așteaptă ca războiul să se termine curând.
Nu există statistici oficiale privind victimele. Jurnaliștii au confirmat 15.000 de nume ale celor uciși, dintre care 42% au murit în primul an de mobilizare. Cei mobilizați cred că numărul real al victimelor este semnificativ mai mare, dar le lipsesc date precise.
Contracte în loc de demobilizare
Mulți soldați mobilizați au semnat contracte permanente cu Ministerul Apărării. Au spus că acest lucru s-a făcut sub presiunea comandanților lor. „Ori contract, ori asalt” - aceasta este formula pe care aproape toți cei cu care am vorbit au auzit-o. Se spune că aceasta este o modalitate de a menține oamenii pe front.
Unii dintre soldații mobilizați refuză în continuare să semneze contractul. Speră să fie eliberați mai devreme. „Suntem cinci care țin”, spune unul dintre ei. Toți au copii și părinți în vârstă. Presiunea continuă, iar amenințările se repetă.
Fugă, furie și un sentiment de inutilitate
Discuțiile despre Departamentul Operațiunilor Speciale devin tot mai frecvente în conversațiile închise. „Oamenii fug în fiecare zi”, spune un soldat mobilizat care servește în compania comandantului. El atribuie acest lucru problemelor familiale și sentimentului că viața trece pe lângă el. Evadarea se numește „ruletă”, unde rezultatul este imprevizibil.
Cei mobilizați vorbesc din ce în ce mai mult despre indiferența societății. „Țara practic nu-i pasă”, recunoaște cineva. În vacanță, ei văd că majoritatea oamenilor își trăiesc viața normală. Acest lucru alimentează alienarea și furia.
Nu există un răspuns general cu privire la momentul în care se va termina
Soldații mobilizați au viziuni diferite asupra sfârșitului războiului. Unii vorbesc despre înghețarea frontului. Alții vorbesc despre îndeplinirea obiectivelor inițiale declarate. „Kievul nu mi-a căzut niciodată în mâini”, spune unul dintre ei. Aproape toată lumea este de acord asupra unui lucru: trei ani au devenit un timp pierdut, iar întoarcerea acasă rămâne cel mai mare vis al lor.